Sotul meu este originar de la insula, cand au venit in Constanta el avea noua ani, isi mai aduce aminte de viata avuta pe insula. Neamurile sotului meu imi povesteau cu ce tragedie au plecat de acolo, erau multe fructe cum ar fi: perele micute galbene, zemoase.
Turcii au blestemat aceasta stramutare, era o viata de vis.Pe acest petic de pamant erau si trei fabrici: de tutun (unde a lucrat soacra mea), de rahat si de confectii, oamenii aveau de munca.
Un alt punct forte al insulei de turci, a fost celebrul covor rosu din moschee, el fiind unul foarte frumos si foarte mare, toata lumea vorbea despre acest covor.
Insula turceasca Ada-Kaleh, un paradis pierdut.
Acest articol este primul meu blog.
Foarte frumos spus. De unde ai făcut rost de poze?
RăspundețiȘtergereToate datele le stiu de la neamurile sotului meu.
RăspundețiȘtergereSă mai scrii despre viața pe insulă. Cu cât trec anii, cu atât amintirile se estompează și ar fi păcat să se uite.
RăspundețiȘtergereAm sa mai scriu toate detaliile le am impartasite de la matusile sotului meu care s-a nascut acolo si a fost nevoit sa plece la varsta de 9 ani.
Ștergere